Ea este un proiect utopic, care a jucat un rol-cheie in evolutiile ultimelor doua secole, materializandu-se intr-un mod fatalmente incom-plet, cu mai mult sau mai putin succes, intr-o varietate de constructii politice: modelul american si modelul francez, democratia occidentala si democratia comunista etc. Simbolurile si realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori sensul real al lucrurilor. Asa se intampla cu termeni precum absolutism, democratie, stanga, dreapta, comunism, extrema dreapta. Lucian Boia il invita pe cititor la o decriptare lipsita de prejudecati a conceptelor al caror continut se vadeste a fi foarte adesea diferit de aparente.

„Dezamagitii democratiei ar proceda cu totul gresit daca ar porni in cautarea altor utopii, presupunandu-le mai performante, si cu speranta ca acelea vor institui, in sfarsit, dreptatea perfecta si fericirea generala. Consumata cu moderatie, utopia e un stimulent absolut necesar; fara o doza de gandire utopica, lumea n-ar ramane decat materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfida a istoriei este linia, din nefericire invizibila, care separa realizabilul de irealizabil (sau, si mai rau, de materializarile monstruoase). Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.“ (Lucian Boia)