Adrian Voicu pune pe hartie un firesc familial, la magazin, in parc, pe canapea. Ordonate alfabetic, cu cronologie aleatorie, discutiile din Oare ce zic melcii cand zboara? intre copil (Acceleratorul de Particule), mama (jumatatea mai buna) si tata primesc raspunsuri inocente si hazlii.

Fragmente:

„Eu taceam ca broasca-n gusa pelicanului, dar imi parea rau ca nu pot inregistra conversatia ca s-o redau neveste-mii acasa, asa, sa vada si ea, o data in plus, ce norocoasa e cu subsemnatul. In timp ce eram cu ochii pe rezultatul genelor mele atent selectate, numai ce ma trezesc cu o lovitura sub centura de la prima gagica:

— Auzi, da’ barbosu’ ala gras cine-o fi de sta cu ei, ca le strica tabloul?!”

„— M-a sunat verisoara-mea, Anda, zise ea dupa introducerea culinara.

— Asa, si? intrebai.

— Si era suparata ca n-a intrat fi-su la facultate.

— Pai, zic, nu-l inscrisese la vreo 2-3?

— Ba da, raspunde ea, dar n-a intrat la niciuna.

— Naspa! Si ce i-ai zis?

— N-am vrut sa intru in detalii, asa ca i-am spus ceva evaziv.

— Adica?

— Lasa, tu, bine ca-i sanatos!”

„Acceleratorul de Particule a inceput sa scrie.

A ajuns la litera O.

— „O” mic de mana, „o” mare de mana, facea jumatatea mea mai buna, urmarindu-si odrasla. Ia, spune un cuvant in franceza care incepe cu litera «o».

— Aaa… Orange, zise al mic.

— Orange, bravo! se bucura maica-sa. Ce inseamna «orange»?

— Portocala, raspunse piciul.

— Acum, continua maica-sa cu provocarile, spune si in romaneste un cuvant care incepe cu «o».

— O portocala! raspunse Acceleratorul de Particule fara sa clipeasca.”

„Suna iar telefonul.

Iar <bonjoura>.

— Hai, fa-n fan, ce-ai fa-n san, pan can dan, mucii-n ceai! zic in acelasi stil si inchid. A fost mai bine acum?

— Ce sa fie bine? facu uimita nevasta-mea.

— Pai, ai zis ca puteam mai mult, raspunsei eu razand.”