In discret-palpaitoarele „Ruguri de toamna“, temele si preocuparile constante ale prozatorului (Antologia „Povestiri somesene“) – apelul la o memorie cu functie cathartica, interesul pentru surprinderea mitologiei locale, descifrarea semnelor, vizibile ori subterane, care atesta continuitatea si unitatea profunda a lumii etc. – sunt proiectate, cu aceeasi delicatete, in orizontul individual, acela al fiintei din ce in ce mai aplecate de o toamna „prea tarzie“.

In acelasi timp, la fel ca si in volumul anterior, „Dragoste de toamna tarzie“, catalizatorul esential al reveriilor poetice se dovedeste totusi scanteia erotica [care] scoate macar temporar fiinta poetica din amenin-tatoarea penumbra biologica.

Desi aprinse de Traian Parva Sasarman cu aceeasi sfiiciune dintotdeauna, „Rugurile de toamna“ ard cu o intensitate crescanda, in asteptarea miracolelor de vector erotic ori scriptural care sa dea sens existentei intregi.

Emanuela Ilie

Descoperim cu placere o poezie sincera, calda, profunda, cu nostalgii invaluitoare sau amare, legate de trairile si intrebarile esentiale ale vietii, de dragostea sa puternica fata de pamantul natal, de „pamantul lui Cosbuc“, de parintii si strabunii sai si de ciresii rotunjind iubirea in gustul „Salbatic pana la dulce,/ Dureros de dulce“, cu zvacniri si revolte arzand in rugurile toamnei, o poezie in care deslusim vibratia optimista a unui temperament darz, incapatanat, al unui „nebun visator“, mergand cu dorurile sale pe drumul vesniciei.

Carmen Iordachescu, editor