In randurile ce urmeaza nu caut sa infatisez personalitatea autorului acestei povesti vitejesti, cum o numeste dansul, a carei a treia tiparitura se prezinta acum cititorilor, dupa cererea lor staruitoare, cum nici nu voi face vreo pretuire sau judecata asupra cuprinsului ei.
Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus in ale mele Marturisiri, iar cat despre pretuire, ea este aratata de insasi nevoia ce a fost de a da la iveala aceasta noua tiparitura.
Ceea ce urmaresc prin randurile de fata este sa dau cititorului cateva lamuriri asupra cartii.
Tata a fost, intre altele multe, un patimas cititor de romane istorice. Mai era un tot atat de patimas cercetator al trecutului nostru si un deosebit de fermecator povestitor.
Ragazul ce-i dadu odihna silita ce-i fu pricinuita de caderea guvernului Lascar Catargi in toamna 1895, il facu sa-si puna in lumina aceste insusiri si sa inceapa a asterne pe hartie (la Gadinti, in iarna 1895/96) si sa inchege intr-un singur tot, franturi de povestiri ce le avea in minte de mai multi ani.
Lucrul mergea greu, la inceput, din pricina grijilor ce-l stapaneau. O spunea in scrisorile sale catre Ion Bianu, aparandu-se cu adeverirea cronicarului Miron Costin, ca pentru a scrie „gand slobod si fara valuri trebuieste“.
La inceput povestea trebuia sa se numeasca Paunasul Codrilor; curand insa capata numele de: CU PALOSUL, poveste vitejasca din vremea descalecatului Moldovei si cu, acest titlu s-a publicat in foiletonul ziarului Epoca, 1 noemvrie 1904 –12 aprilie 1905. In volum s-a tiparit mai intai in 1905 la Tipografia „Universitara“ A. G. Bratanescu din Bucuresti. Cuprindea 603 pagini iar coperta, tiparita in ros si negru, fusese desenata de C. R. Sturdza si infatisa  in coltul din dreapta de sus ruinele Cetatii Neamtului; in mijloc un calaret moldovean cu sabia scoasa, pe cand in fund fugeau calareti dusmani, iar in coltul din dreapta, de jos era o pecetie moldoveneasca. A doua tiparitura in volum s-a facut in 1924, la Viata Romaneasca din Iasi, in 3 volume.
Sfarsindu-se de mult si aceasta a doua tiparitura, am fost solicitat din numeroase parti sa ingadui o alta. O fac din indemnul de a aduce o smerita slavire amintirii tatei si de a fi de folos acelora ce cauta in vitejia trecutului taria morala pentru vremile eroice ce le traim.

GENERAL R. ROSETTI