Ceea ce dă nuvelelor lui Slavici o puţin obişnuită plinătate şi forţa de viaţă este profunda cunoaştere a sufletului omenesc ?n complexitatea lui şi ?n mişcările lui contradictorii. Această cunoaştere funcţionează ?n modul cel mai firesc, d?nd impresia că Slavici ?şi creează personajele văz?ndu-le din lăuntrul lor. Comportamentul lor nu e ?ntotdeauna logic - adesea chiar dimpotrivă, mai ales ?n ceea ce priveşte analiza sufletului feminin, ?n care Slavici răm?ne un maestru, - dar aproape niciodată, ?n marile lui reuşite artistice, nu dă impresia că ar putea să fie altul. Slavici se identifică cu personajele sale, fiind legat cu lăuntrul lor, cu felul lor de a g?ndi şi de a simţi, prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a g?ndi şi de a simţi e rezultatul unei observaţii şi meditaţii multiseculare asupra naturii umane. Slavici ?nfăţişează cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin, analitic, ceea ce poporul exprimă aforistic prin zicătorile şi proverbele sale...
Ovidiu Papadi...