Nici nu stiu ce sa laud prima data: faptul ca, nefiind concepute dupa acelasi tipic, textele din Ursuletul lui Freud au tensiunea unor proze-episoade-capitole-de-roman, un roman-fluviu despre carti si cititori deopotriva. Asadar, nu te plictisesti nici o clipa, esti mereu in tensiune, vrei sa stii ce urmeaza. Sau faptul ca umorul e de cea mai buna calitate, asa ca, de multe ori, te trezesti ca ti-au dat lacrimile de ris citind. Scrisul lui Razvan Petrescu – aici, poate mai evident decit in alte parti – iti ia ochii, dar nu o face prin brizbrizuri stilistice (ar fi prea la indemina!), ci prin inteligenta vie, zdrobitoare, cu care e greu sa tii pasul.
 - Florina Pirjol

Razvan Petrescu stie sa-si tina foarte bine in friu ritmul scrierii, pastreaza mereu cititorul cu sufletul la gura, apeleaza constant la sarcasm, face paralele cind savante, cind hazlii, fara a fi sub nici o forma pretios. Insa, mai presus de orice, ne arata un paradox: acela ca si literatura proasta are un rost pe lume – poate produce o literatura de cea mai buna calitate, cum e cea din Ursuletul lui Freud.
 - Razvan Nastase

Intotdeauna imi este dificil sa aleg titlul unui volum, aici am oscilat intre „Farmecul inclinat (sau rampant, sau bleg) al pornografiei“, „Farmecul electrocutat al pornografiei“ (ma obsedeaza Buñuel de cind a taiat cu briciul ochiul unei brunete tinere si elastice, acum, datorita hipertehnologiei femeia vede in 4D, insa a ajuns teapana), „Orgasmul suna intotdeauna de noua ori“ (alaturi) si „Spitalul de literatura“, avind in vedere ca-i o carte pentru copii. „Saltimbancii“ mi-a venit in minte datorita chemarii celor mai multi scriitori prezenti aici, pe care nu o constientizeaza: sint niste circari erotici. Si rezistenti, nici un insecticid critic nu-i distruge, devin si mai vioi daca-s facuti pulbere, problema e ca-s laudati. N-are importanta ca au succes la public si la critica cu lampion rosu, am invatat ca lumea e moarta dupa indecente, in consecinta indivizii scriu ca iesiti din cavouri. Asadar, mi s-a parut ca singura cale de a-i opri – macar pina la usa – este umorul. Pare mai eficient decit usturoiul, crucea si tarusul. Desi n-as renunta la tarus.

„Aceasta carte m-a facut sa renunt definitiv la cercetarile mele asupra gaurilor negre.“
 - Stephen Hawking

„Critique brillante, dense, d’un humour féroce, mais lucide. Du meilleur Razvan Petrescu. Am sfintit redactia.“
 - La Croix

„O capodopera. Am ris de ne-am spart.“
 - The New York Times Review of Books

„O suita de povestiri-cronici injust comice ale unor foarte apreciate romane pornografice. Din nefericire, lipsesc ilustratiile.“
 - The Washington Post

„Desi lectura volumului a fost interzisa, paracliserul a citit-o pe ascuns. Papa l-a prins pe dupa perdea si au parcurs-o impreuna lacrimind. Starea lor de sanatate este acum stabila – tircovnicul a fost concediat.“
 - Radio Vatican

Nascut in 1956, dramaturg, poet si inginer, profeseaza opt ani ca medic. Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina-n decembrie ’89, dupa care renunta la meserie si-ncepe sa lucreze la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, premiul Fundatiei Liviu Rebreanu), Eclipsa (1993, premiul orasului Tirgoviste, cu vizita obligatorie la capul lui Mihai Viteazul), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot XX (2008, Premiul Radio Romania Cultural). La Curtea Veche Publishing i se publica o reeditare a unor povestiri, Rubato (2011), apoi volumul Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini (interviuri in proza, 2013), si Scrisori catre Mihai (epistolar, 2014). A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie „Camil Petrescu“ editia I, plus premiul Uniunii Scriitorilor) si, recent, i s-a pus in scena povestirea Jaf armat, cu mare succes la critica si melomani. Membru al Ordinului Cavalerilor de Malta, calatoreste foarte mult, purtind mantie. In consecinta e tradus in Israel (Editura Nymrod, 2007), Spania (Editura El Nadir, 2010), Anglia (University of Plymouth Press, 2012), Franta si SUA (la edituri cosmopolite), iar anul viitor va aparea in Ucraina. Ii plac veveritele.

Nr. de pagini : 144
Anul aparitiei : 2015