Am cautat timp sa citesc cartea ta cu atentie, desi unele dintre fragmente mi-erau cunoscute. Te exprima foarte bine: este polemica, are energia de care am mai zis si pe care ai contestat-o, este o asumare sincera si urmand chemarea ta, felul tau de a vedea lucrurile, de a fi alaturi de „oamenii mari” si de a duce impreuna lupta pentru valorile in care crezi. Este vitala si, ca la Marino, repetitia este motivata de (si exprima) intensitate. A o citi in afara caracterului ei polemic si a sensului de afirmare a solidaritatii cu comunitatea de care te simti atasata inseamna a o rata. Cred ca a fost foarte bine sa incepi cu cazul Marino, caci este exponential, dar si mai clar decat altele. (Gabriel Andreescu)

Ce sunt aceste polemice? O seama de arabescuri excesive, radiografia patetica si lucida a unei sfasieri, o serie de tentative de a intelege, esuate in neintelegere, reportajul unor revolte aneantizate in albia deznadejdii si a refuzului de a accepta sa asisti – redus la mutenie, deci, vinovat din start – la comercializarea, trivializarea infernului comunist. Proces culminat, incredibil, cu un masacru al inocentilor regizat intr-un stil de extractie neostalinista. Cum sa califici altfel vanatoarea de oameni mari, prin care s-a perpetuat europenitatea culturii romane in anii dictaturii stalinisto-dejiste? Vanatoare organizata sub ochii nostri, in sarmana noastra democratie.

Ce sunt aceste polemice? Poate, un semn al sperantei ca nu e vandut chiar totul. Nu e terfelit chiar totul. Nu e pierdut chiar totul. (Aura Christi)