Joachim Botez este un scriitor putin cunoscut, mult prea putin daca tinem cont de valoarea sa culturala.

  A fost un scriitor-calator, un „vagabond”, pornit in lume dintr-un sat de pe malul Bistricioarei. A parasit locurile natale in urma unui incendiu al casei parintesti, familia sa mutandu-se la Bucuresti, unde Joachim studiaza inclusiv la Liceul „Cantemir Voda”, pe care il paraseste insa, devenind invatator suplinitor in comune din jurul Bucurestiului. O scurta perioada a fost  „gardian mazgalitor de catastife la Inchisoarea Vacaresti”.

Dupa ce a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti il gasim profesor la Liceul „Petru Rares” din Piatra Neamt, dar si la alte licee din tara: la Pitesti, Mizil, Buzau, Oltenita sau Suceava.

Intre cele mai importante scrieri ale lui sunt „Insemnarile unui belfer”, (aparuta pentru prima data in doua volume), cu aceasta carte retinand atentia criticilor literari Pompiliu Constantinescu si Eugen Lovinescu (ultimul il considera „mare prozator in devenire”), apoi publica „Schite si insemnari din scoala de ieri si de azi”; „Dupa o jumatate de veac”; „De azi si de demult”; „Prin Bucuresti odinioara si astazi” si mai multe traduceri.

„Insemnarile unui belfer”, este o serie de povestiri cu tenta memorialistica, uneori nostalgice, alteori cu umor, unde deschizand poarta neuitarii, autorul ne indeamna sa-l intovarasim, sa cunoastem locurile si oamenii, cu bunele si relele lor, care i-au iesit in cale in calatoria sa in „aceasta lume vremelnica“.