Într-o lume unde poveștile par să fie doar pentru copii, Mircea Cartarescu ne reamintește că și adulții au nevoie de magie, dar într-o formă mai sofisticată. "Un manunchi de istorii cu femei" ne poartă prin universul feminin, unde zanele și-au scurtat rochiile și și-au tăiat părul. Da, ele au învățat să fie femei, iar acest lucru aduce cu sine un farmec și o complexitate aparte. Povestile sunt spuse cu o simplitate captivantă, dezvăluind neobișnuitul ascuns în obișnuit.

Așa cum ne-a obișnuit, Cartarescu își împletește viața personală cu ficțiunea, creând o simbioză uimitoare de real și imaginar. Fiecare poveste este o călătorie care începe în cotidian și te transportă către extraordinar. E un omagiu adus femeilor, surprinzând esența și frumusețea existenței lor, uneori într-o lumină erotică care nu lasă loc de echivoc. Criticii ar putea să se întrebe cine a spus că autorii români nu mai știu să povestească, sau că ar fi misogini.

Cu doar 176 de pagini, această carte apărută în 2007 este o lectură care merită timpul fiecărui cititor pasionat de povești autentice. În fiecare istorie simțim pasiunea autorului pentru detalii și pentru complexitatea lumii feminine. Este o dovadă a talentului său necontestat și un apel pentru a redescoperi bucuria povestirii. Aceasta carte e ca o gură de aer proaspăt într-o lume agitată. Iar greutatea cuvintelor lui Cartarescu ne face să ne întrebăm, de ce nu mai citim așa mai des?