Franz Kafka (1883-1924) nascut la Praga, intr-o familie de evrei instariti, care cunosteau limba germana. Dupa severul Vladimir Nabokov, „el este cel mai mare scriitor german al timpurilor noastre. Poeti ca Rilke sau romancieri ca Thomas Mann sunt pitici sau sfi nti de ghips in comparatie cu el“.
Kafka a studiat dreptul la universitatea germana din Praga si a inceput sa scrie primele povestiri in 1907, la un an dupa ce obtinuse titlul de doctor in stiintele juridice. A lucrat insa, ca un functionar model niciodata sensibil la rutina, la Institutul de asigurari in caz de accidente de munca din Praga. În 1917 s-a imbolnavit de tuberculoza, boala care l-a si rapus: a murit pe 3 iunie 1924, la sanatoriul Kierling, de langa Viena.
Prea putine povestiri i-au aparut in timpul vietii, iar Procesul (1925), Castelul (1926) sau America (1927), cartile care aproape au facut corp comun cu numele lui, au fost publicate postum de Max Brod, bunul sau prieten, editor si biograf, care i-a incalcat astfel dorinta raspicata a de a distruge tot, inclusiv scrierile deja publicate.
A lasat o bogata corespondenta cu Milena Jasenska, una dintre marile sale iubiri, un jurnal generos si multe carnete cu insemnari, parte dintre ele
pierdute dupa ce au fost confi scate de Gestapo, in timpul ocupatiei fasciste. Flaubert a fost autorul pe care l-a iubit cel mai mult. America nu seamana nici cu Procesul(1925) si nici cu Castelul (1926). E o carte neterminata care dezvaluie un Kafka racordat la viata, la culorile si la umorul strazii, un Kafka picaresc care scrie despre un pusti evreu, trimis de rude in SUA ca sa se potoleasca dupa ce-i sucise mintile menajera. Cat a lucrat la roman avea de gand sa-i puna titlul Der Verschollene (Omul disparut). A publicat doar un capitol in timpul vietii, in 1913 si doar primele sase poarta titlurile alese de el. Tot Max Brod a fost cel care s-a ocupat de editare dupa moartea prietenului sau si romanul a aparut in 1927.