Autorul bestsellerului international Laur, Evgheni Vodolazkin, revine cu o poveste coplesitoare despre memorie si vina, despre o iubire atat de puternica, incat invinge haosul si chiar moartea. Aviatorul a fost finalist la principalele premii literare din Rusia si a castigat, in 2016, Bolsaia Kniga - Premiul al doilea.

Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fara a fi in realitate aviator, savarseste un zbor extrem intre inceputul si sfarsitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment intreprins intr-un lagar cu destinatie speciala. Nascut in 1900, el este inghetat in azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar in 1999, deja in alta lume, este dezghetat.

Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. In incercarea de a-si reconstitui istoria personala, el incepe, la sfatul doctorului sau, sa noteze intr-un jurnal franturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, intamplari. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilaria, scoala si intaia iubire, Revolutia din 1917 si, in sfarsit, lagarul. Odata cu iesirea din spital, pe Innokenti il asteapta o viata noua, in care poate sa iubeasca iar si sa redescopere lumea. O lume unde el, asa cum o arata si propriul sau nume, este un Candide - insa unul care se simte responsabil si pentru cele traite, si pentru cele netraite, tema vinovatiei aducand in Aviatorul ecouri dostoievskiene.

„Mi se pare admirabil faptul ca Vodolazkin nu exploateaza succesul din Laur, ci alege pentru acest nou roman o cu totul alta cale. Rezultatul e o carte cu exceptionale calitati literare, care nu decurg din detaliile socante, nici din intorsaturile spectaculoase de situatie, ci sunt izbanda exclusiva a mijloacelor de limbaj.“ (Dmitri Bikov)

„Aviatorul e in primul rand o carte despre atributele schimbatoare ale istoriei si despre imposibilitatea de a conserva si a face sa dainuie trecutul. Nu a fost inca descoperit azotul lichid care sa pastreze sunetele, mirosurile si limba lumii disparute. Nu intamplator sunt ignorate atat de demonstrativ in roman «evenimentele istorice», din care raman numai niste fulgi razleti de zapada, cazuti pe gulerul pictorului incepator, in octombrie 1917.“ (Tatiana Sohareva)