Croncanul aduce la perfectiune registrul „vulgar“ boccaccian dezvoltand resursele expresive si stilistice ale Decameronului si ne ofera un model de proza desavarsita sub aspectul bogatiei lexicale, gata de a recurge, cum am mai spus, la solutii dialectale si argotice la limita scabrosului, fara a renunta insa cu nimic la demnitatea stilistica a unei frazari modelate pe sintaxa latinizanta, pe cadenta accentelor, pe rafinamentul clauzulelor medievale, toate conferind un efect de bas continuu si de contragreutate vulgaritatii lexicului. Si nu este intamplator ca in cel mai faimos tratat normativ al Renasterii, Prose della volgar lingua (Scrieri despre limba italiana), Pietro Bembo (1525), care-l consacra pe Boccaccio ca „model“ pentru prozatorii vremii sale, manifesta o anume rezerva fata de operele de tinerete ale certaldezului (indeosebi fata de Filocolo si Fiammetta) si ca, dimpotriva, Croncanul este plasat la acelasi nivel cu Decameronul in ceea ce priveste demnitatea limbii si a stilului, in pofida rezervelor privitoare la indecenta subiectului. (Guido BALDASSARRI)

Nr. de pagini : 240
Anul aparitiei : 2013