Reflectia metaliterara este o caracteristica majora a operei lui J.M. Coetzee, iar romanul de fata o ilustreaza stralucit. Aparut in anul in care scriitorului i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura, Elizabeth Costello exploreaza, intr-un mod provocator si ludic, puterea si limitele fictiunii in fata singuratatii si mortii.

Elizabeth Costello, o prozatoare australiana in varsta, isi datoreaza celebritatea unui roman pe care l-a publicat in urma cu douazeci si cinci de ani. Acum, ea strabate lumea pentru a conferentia – la universitati de elita sau chiar pe un vas de croaziera – si, in ciuda oboselii, trebuie sa tina spectacolul. Structurat in opt prelegeri si un postscriptum, romanul reveleaza povestea vietii unei femei in ipostaza de mama, sora, iubita si scriitoare. Dar este totodata o meditatie rascolitoare asupra relatiei dintre autor si spatiile sale imaginare. In Elizabeth Costello, Coetzee arunca in aer granita dintre fictiune si nonfictiune, demonstrand preocuparea constanta pentru problemele morale si estetice.