Un roman timpuriu al laureatului Premiului Nobel pentru literatura J.M. Coetzee, narat in 266 de paragrafe, structura lui fiind influentata de modalitatile de reprezentare ale filmului si fotografiei. In 1977, pe cand locuia inca la Cape Town, J.M. Coetzee a primit pentru acest roman cel mai important premiu anual din Africa de Sud, Central News Agency Literary Award (CNA Prize). In 1983 romanul a fost ecranizt cu titlul Dust, in regia lui Marion Hänsel, cu Jane Birkin, Trevor Howard si John Matshikiza in rolurile principale.

Magda, o fata batrana cu mintea pe jumatate pierduta, duce o existenta anosta, singuratica, pustie, instrainata de celelalte fiinte omenesti. In afara de tatal ei, fermierul, un vaduv posac, inasprit de viata la ferma lui izolata din mijlocul desertului Karo, nu se mai afla in jur decat niste servitori negri, dintre care unul, Hendrik, este cel mai tanar, nou-venit, muncitor, politicos. Magda isi pune gandurile si trairile pe hartie, paragraf dupa paragraf. Un fel de jurnal in care descrie curgerea molcoma, apatica, a timpului – zi dupa noapte dupa zi, indatoririle casnice, cele de la ferma de oi, cele ale pamantului, de la un ciclu la altul al naturii, vara, iarna, seceta, ploaie, de la focul si cafeaua matinale, la mesele duminicale, de la curatatul cizmelor, la carpitul hainelor, de la plecarea de dimineata a fermierului, la intoarcerea calare la apus… O viata departe de civilizatie, de drumuri umblate, un pamant unde si faradelegea poate ramane nestiuta. Dar intr-o buna zi, Hendrik vine acasa cu o sotie tanara si frumoasa, fapt care declanseaza adevarata tragedie a tatalui si a fiicei sale. Intre redarea riguroasa a realitatii dure si halucinatiile mintii ratacite, intre poezia spatiului infinit si detaliile imunde ale vietii si mortii, povestea Magdei nu-si gaseste alinare.