Traducere si note de Adriana Liciu

Deopotriva parabola si meditatie asupra timpului, noul roman al lui Evgheni Vodolazkin ne poarta prin mai multe secole de istorie a Insulei, o tara imaginara care sta sub semnul unei profetii misterioase.

Insula nu se afla pe vreo harta, dar existenta ei nu e umbrita de nici o urma de indoiala. N-o gasim in manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscuta. In acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se impleteste cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul si ironia blanda. Printi drepti si luminosi convietuiesc in mod firesc cu presedinti, cronicari si proroci, cu un stapan al albinelor si un motan vorbitor.

„Istoria Insulei este o incercare de a crea un model in mic al civilizatiei europene, in care toate procesele istorice se vad ca-n palma. Intr-o oarecare masura este o continuare a romanului Laur, o noua tentativa de a pune fata in fata doua lumi – Evul Mediu si contemporaneitatea. In fond, epoca moderna poate fi descrisa prin doua metode: sa povestesti ce are, ce-i este propriu, sau sa povestesti ce-i lipseste.

Exact asta incerc sa fac, propunand o optica tripla: cititorul afla despre unele si aceleasi evenimente din gura unui cronicar medieval, din comentariile unor contemporani despre cronica, si toate acestea trec prin filtrul artei: un regizor francez face un film despre istoria Insulei. Am vrut sa creez un efect stereo, care coincide in mare parte cu punctul meu de vedere.“ — EVGHENI VODOLAZKIN