Inchipuie-ti, cititorule, ca esti "dragul meu Marcus" si ca tocmai ai primit o lunga scrisoare de despartire de la imparatul Hadrian, urmasul lui Traian. A fost un conducator bun, a refacut economia imperiului si, mai ales, a reusit sa mentina pacea lumii. Pe monedele batute in timpul domniei lui scrie Humanitas, Felicitas, Libertas. Acum - suntem catre anul 138 - e bolnav si spune ca a ajuns la varsta la care pentru fiecare om viata inseamna o infrangere acceptata. El, invingatorul, povesteste in lunga lui scrisoare istoria acestei intime infrangeri. Ii auzi vocea egala. Il admiri pentru ca nu se lauda si nu se plange. Te intrebi din ce substanta sunt cuvintele lui daca nasc oameni in carne si oase, din ce filozofie sunt facute sentintele lui de au atata caldura si din ce materie isi reconstituie trecutul de are atata prezent.
Chiar daca traiesti repede, citeste incet confesiunea lui Hadrian, zaboveste pe fiecare pagina. Vei descoperi comori.
Ioana Parvulescu