Opera lui Patrick Modiano este incununata cu numeroase premii franceze si internationale, culminand in 2014 cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“. Opera sa e tradusa in peste patruzeci de limbi. Romanul Orizontul a primit Premiul Marguerite Duras in 2011.

Jean Bosmans, scriitor ajuns la varsta bilanturilor, hotaraste sa descalceasca tot ceea ce formeaza in viata lui „materia intunecata“ a tineretii. In paginile carnetelului pe care-l poarta mereu la el in nesfarsitele plimbari prin cartierele vechi si noi ale Parisului reinvie intr-un amestec halucinant intamplari, oameni, locuri, cioburi de amintiri si vise. In centrul tuturor, povestea de dragoste de la inceputul anilor 1960 dintre Bosmans si Margaret Le Coz. Cei doi incearca sa scape, impreuna, de sentimentul permanent de vinovatie si de fantomele dureroase ale trecutului si prezentului: un barbat obsedat de Margaret o hartuieste urmarind-o peste tot, parintii lui Bosmans il cauta numai pentru a-i cere bani si a-l batjocori. Margaret dispare insa, in scurt timp, la orizont, intorcandu-se la enigmaticele ei origini berlineze, iar Bosmans e nevoit sa porneasca pe urmele a ceea ce ar fi putut sa fie povestea lor.

„Bat Parisul in lung si-n lat de jumatate de secol, astfel ca fiecare cartier imi evoca anumite lucruri, anumite intalniri, adesea ramase fara viitor. In memoria mea totul se amesteca: locurile si persoanele, amintirile intime, lecturile. Nu prefer anumite zone, ci pur si simplu uneori am ciudata senzatie ca as putea sa dau peste niste oameni pe care i-am vazut cu decenii in urma, impietriti si ramasi la varsta si infatisarea de atunci, asa cum se suprapun spatiile-timpuri in unele romane SF.“ (Patrick MODIANO)

„In Orizontul, ca in intregul univers romanesc al lui Patrick Modiano, «cautarea timpului pierdut» nu are nici o urma de nostalgie dulceaga, ci este mai degraba o cautare filozofica, metafizica. Din «materia intunecata» a trecutului tasnesc nume si figuri care-l poarta pe Bosmans cu patruzeci de ani in urma. Scriitor debutant traind la Paris, intalneste atunci din intamplare o tanara pe nume Margaret Le Coz, se vede cu ea o vreme, o iubeste, dar apoi, brusc, o pierde. Bosmans si Margaret formeaza unul dintre acele cupluri fragile, nesigure, obisnuite in cartile lui Modiano. Mai mult gemeni decat iubiti, bantuiti fiecare de sentimentul ilegitimitatii, isi ofera unul celuilalt refugiul efemer al tandretii. [...] Bosmans nu va cauta insa la nesfarsit trecutul ascuns in pliurile timpului. Va deschide larg ferestrele si usile – si tocmai aceasta deschidere face din Orizontul o carte luminoasa. Ultimele paragrafe respira un aer tare si proaspat, care inscrie acest admirabil roman in ansamblul atat de coerent al operei lui Patrick Modiano ca o continuare evidenta, dar si ca o subtila variatie innoitoare.“ (Nathalie Crom, Télérama)

„Cea mai buna definitie a romanelor lui Patrick Modiano: eterna cautare a unei lumi disparute, in acelasi timp indepartata si prezenta, plina de umbre gata oricand sa iasa la iveala.“ (Jean-Claude Raspiengeas, La Croix)