Povestirile lui Kawabata ofera o viziune sublimata asupra vietii, si ele mai mult sugereaza decat afirma. Patru dintre povestiri, „Japoneza Anna“, „Multumesc“, „Barbatul care nu rade“ si „Imortalitate“, au fost ecranizate chiar sub titlul acestui volum selectiv si prezentate la Festivalul International de Film de la Tōkyō in 2010.

Scrise intre 1916 si 1964, pentru editia in limba romana a volumului Povestiri de tinut in palma au fost alese o suta trei proze din cele o suta douazeci si doua din selectia considerata standard. Multe dintre ele sunt traduse pentru prima data intr-o limba europeana. Povestirile acopera un registru larg – amintiri din copilarie si adolescenta, mici tablouri erotice aflate intre vis si realitate, anecdote, istorii insolite, uneori alegorice ori fantastice – si reflecta in nuce toate temele majore ale lui Yasunari Kawabata: dragostea, singuratatea, relatia omului cu natura, moartea, ritualurile Japoniei de altadata, calamitatile si conflagratia mondiala.

„Kawabata mai degraba picteaza decat scrie. Publicate initial in reviste, aceste povestiri sunt adevarate petale risipite dintr-un buchet, alcatuind o simfonie de parfumuri si culori ce ne permite sa reconstituim toata paleta primului scriitor japonez care a primit Premiul Nobel, in 1968. Maestru al stilului auster, adept al fragmentarului, Kawabata isi farmeca inca o data cititorii.“ – Le Temps

„Lectura povestirilor lui Kawabata ne reaminteste ca micile intamplari descrise cu acuitate pot fi tot atat de dramatice precum marile evenimente. Caracterul lapidar si divesitatea temelor abordate in volumul Povestiri de tinut in palma il fac sa fie cat se poate de potrivit vremurilor noastre, in care a devenit norma sa comunicam cat mai mult in cat mai putin timp.“ – The Japan Times