„Sefarad este construit din 17 povestiri, în care se vorbeste atât despre razboi, despartire, violenta politica, exil, cruzime umana, crima, sacrificiu, expulzare, tortura si moarte, cât si despre nostalgie, dragoste si asteptare. O carte extraordinara, în acelasi timp fictiune si istorie, inspirata din diaspora sefarazilor, ce au fost fortati sa paraseasca Spania în 1492 (cuvântul „sefarad“ înseamna, în ebraica, „Spania“), de holocaust si epurarile staliniste.

O carte în care subiectul central, lagarele de exterminare, ce a inspirat sute de mii de pagini, este ridicat la cel mai intens nivel emotional de talentul lui Muñoz Molina: romancierul reuseste performanta unica de a prezenta ororile în asemenea fel încât cititorul se poate transpune cu usurinta (este împins sa o faca) în pielea personajelor urmarite, terorizate, condamnate.

Navigând neîncetat între trecut si prezent, Molina evoca oameni reali si fictivi care se întâlnesc într-un tipar aluziv extrem de bogat în semnificatii — de la Evghenia Ginsburg la Grete Buber-Neumann, prima aflata într-un tren spre Gulag, a doua calatorind sordid spre un lagar de concentrare; de la un cizmar si o calugarita care devin amanti într-un mic orasel spaniol la Primo Levi îndreptându-se spre Auschwitz si, mai ales, la Kafka, ce apare mereu, pe neasteptate, pentru a atrage atentia asupra câtorva constante ale cartii: singuratatea, problema identitatii, cosmarul si alienarea ce guverneaza viata minoritatilor (devenite uneori minoritati doar prin boala sau viciu) persecutate de irationalitatea ce devasteaza lumea.“

Razvan Petrescu

Antonio Muñoz Molina, nascut în 1956, în Úbeda, provincia Jaén, este membru al Academiei Regale Spaniole din 1995 si, în perioada 2004–2005, a fost director al Centrului Cultural Cervantes din New York, unde traieste în prezent. A studiat istoria la Universitatea din Granada si jurnalismul la Madrid.

Are rubrici regulate în El Pais si Die Welt.  În 1987, primeste Premiul National pentru Naratiune pentru romanul El invierno en Lisboa, un tribut adus romanului noir si jazzului. Pentru El jinete polaco, primeste în 1991 unul dintre cele mai prestigioase premii spaniole, premiul Pianeta, si în 1992, Premiul National Pentru Naratiune.

De acelasi autor: Beltenebros (1989), Los misterios de Madrid (1992) si El dueño del secreto (1994), Pura alegría (1996), Plenilunio (1997), Carlota Fainberg (1999), En ausencia de Blanca (2001), La vida por delante (2002), Las ventanas de Manhattan (2004).

      Exista carti care supun scriitorul unui mare risc, ca un act de acrobatie pe sârma, si carti care se autodistrug si altele care, ca un câmp minat, sunt gata sa-l termine pe cititor. Si mai exista si Sefarad, o carte superb de alarmanta în toate aspectele enuntate mai sus. E o retea de imagini si teroare, de vieti vazute din unghiuri surprinzatoare, toate legate de Spania — tarâmul pe care rabinii l-au identificat cu biblicul Sefarad — si de teribila poveste a parasirii ei.

MICHAEL PYE, New York Times