E aproape imposibil de descoperit de ce la sfîrsitul acestei carti ai senzatia că ai citit un basm cu melancolii pentru adulţi si ca sfîrsitul e fericit. Soniecika nu e nici zîna, nici printesa, nici macar Cenusareasa, ci o bibliotecara mioapa, cam sleampata, cu expresia unei tinere si blînde camile. Robert Viktorovici e un pictor bun, dar un sot cam boem, fata lor, Tania, e o tînara moderna cu idei extravagante, iar Rusia e... URSS. Realitatea nu e nici înfrumusetata, nici urîtita în aceasta formidabila nuvela, caci viata e ea însasi suficient de frumoasa si de urîta ca sa nu mai fie nevoie de exagerari. Soniecika este concentrata poveste a mai multor generatii, din care un romancier de odinioara ar fi facut poate o saga în multe volume sau un teribil roman politic. Autoarea alege o varianta concentrata, de un realism bine dozat, ca si cum i-ar povesti unui cunoscut cea mai fireasca întîmplare. si totusi, uimitor, cititorul iese vrajit din banala poveste. Veti citi si veti vedea.