„Daca Dumnezeu, zidind pe Adam, l-a dus in rai ca sa-l ingrijeasca si sa-l pazeasca (Fc. 2, 15), prin urmare, cei care sunt gasiti vrednici de bucuria raiului nu pot ramane nelucratori inainte de inviere, ci impreuna cu puterile cele netrupesti inalta cantari lui Dumnezeu. Intrucat fac aceasta, tot asa sunt trimisi ca sa implineasca o lucrare folositoare si pentru altii.”

(Eustratie din Constantinopol)

Tratatul Despre starea sufletelor dupa moarte al preotului Eustratie din Constantinopol (secolul al VI-lea), cuprins intre paginile acestui volum si publicat pentru prima data intr-o traducere moderna, este cea dintai apologie pentru cultul sfintilor pe care o cunoastem. Eustratie a reusit sa exprime intr-un text bine structurat, pe baza Sfintei Scripturi si a scrierilor patristice si hagiografice, pe care a dovedit ca le cunoaste in profunzime, toata invatatura Bisericii despre lucrarea sufletelor omenesti dupa moarte si, plecand de la aceasta credinta, a reliefat amplu necesitatea cinstirii sfintilor si a pomenirii celor adormiti. Mai mult decat un simplu florilegiu, avem in fata o lucrare dogmatica, fundamentata pe hristologia si antropologia Sinodului al V-lea Ecumenic (553), izvorata dintr-o evidenta necesitate practica a Bisericii.

(Ierom. Arsenie Pohrib)