Nu exista cale, care sa ne conduca la Adevar, fiindca un asemenea drum prefigureaza un inceput si un final static. Or, Adevarul este strain de orice fixitate. Dimpotriva, el este intr - o vesnica miscare si noutate, clipa de clipa.

Gandirea nu ni - l poate indica si nici nu ne poate insoti pana la intalnirea cu el, fiindca ea face parte din domeniul limitarii, iar Adevarul este nelimitat, deci dincolo de orice cuprindere a mintii umane.

Adevarul nu este „ceva” pe care sa - l putem cauta si, eventual, gasi, pentru ca el este si ramane in tot timpul Necunoscutul si, ca atare, se manifesta de fiecare data ca noutate in absoluta premiera. De fapt, noi cautam numai ce cunoastem. Asa fiind, orice cautare presupune o precunoastere; altfel l - am intalni si, necunoscandu - l, am trece pe langa el, fara sa - i sesizam prezenta.

Daca cineva ne da asigurari ca ne poate conduce la Adevar, acela nu poate fi decat un impostor, care n - a ajuns la o astfel de descoperire pentru el insusi. O asemenea pretentie se inscrie in domeniul absurdului si reflecta, fara urma de indoiala, ignoranta si vanitatea aceluia care o afirma si sustine.

Minunata descoperire a Adevarului Absolut este opera care revine fiecarei fiinte umane in parte. Nu altcineva descopera pentru noi, ci numai noi insine. Daca asa stau lucrurile, sa incercam impreuna, dar fiecare pentru el, sa facem investigatiile necesare. Dar, pentru a intreprinde cu adevarat o investigatie, suntem obligati sa ne debarasam inca de la inceput de toate teoriile, metodele, credintele pe care le - am acumulat in decursul timpului si care ne conditioneaza intreaga mentalitate. Toate acestea, ca si oricare alta acumulare memoriala, reprezinta o piedica ce face imposibila orice investigare.