Nu stiu care vor fi fost motivele ce au indemnat pe altii sa prinda in randuri scrise clipe din viata lor. Imi inchipui numai ca, pe unii, credinta ca au trecut prin imprejurari de viata vrednice a fi cat mai de obste cunoscute, spre a fi folositoare si altora, altii, poate din dorinte pornite din aprecieri personale, numai spre a semana celor dintai.

Eu unul, daca printre cei dintai nu ma pot numara, apoi, printre cestilalti n-as dori sa fiu socotit niciodata.

Daca, totusi, am asternut in scris amintirile de fata, o fac indemnat, mai intai, de dorinta de a le reciti in clipe de ragaz, pentru a le mai retrai macar cu ajutorul inchipuirii, apoi, spre a feri pe cei care ar dori sa-mi cunoasca vreodata viata de ierarh al Bisericii noastre – cum am dorit si eu sa cunosc pe a inaintasilor mei din felurite veacuri –, sa o afle dupa date aratate de mine insumi si lesne de verificat, iar nu dupa deduceri gresite, cum s-a intamplat adesea pentru altii.

Stiut este tuturor cat de mult ne place sa ne rascolim trecutul, reflectand asupra clipelor placute, ca si a suferintelor din viata, dar memoria adesea scapa multe din ele siatunci poate fi ajutata de insemnari scrise. Iar de vreme ce,din voia lui Dumnezeu, am avut si rosturi felurite in slujba Bisericii Sale, voi cauta sa dau cateva jalonari celor ce ar dorisa-mi cunoasca truda pusa in acele servicii, avand libertateasa traga incheierile ce vor crede de cuviinta, dreapta si deplina judecata ramanand, desigur, tot numai Bunului Dumnezeu.

Mitropolit Visarion Puiu