Descriere - Isihasm si Rugaciune. Studii si exercitii spirituale isihaste ce insufletesc practica neincetata a rugaciunii inimii

Cartea Isihasm si rugaciune grupeaza studii dedicate de parintele Irénée Hausherr temelor care i-au fost atat de dragi in cariera sa, legate de spiritualitatea crestina, in particular de cea rasariteana: isihasmul, rugaciunea continua, mistica. Irénée Hausherr invita cititorul sa parcurga o calatorie fascinanta in timp si spatiu, pornind de la Evanghelii si continuand cu traditia filocalica orientala, cu ascetica si mistica siriana ori cu „exercitiile spirituale” ale Sfantului Ignatiu de Loyola, pentru a ajunge la locul, rolul si modalitatile rugaciunii in viata crestina contemporana.

Studiile poarta amprenta eruditiei si acribiei unui cercetator de calibru, dar sunt, in acelasi timp, strabatute de acel duh specific scrierilor patristice, care captiveaza mintea si sufletul cititorului. Printr-un discurs in egala masura savant si cursiv, Irénée Hausherr nu pune in lumina doar frumusetea isihasmului si a rugaciunii, ci dezvaluie si un mecanism de intelegere a realitatilor spirituale, o metoda, un drum de urmat, in buna traditie a Parintilor. (Radu-Cosmin Savulescu)

„Intreaga lume stie valoarea exceptionala a contributiei aduse de parintele Hausherr la cunoasterea spiritualitatii antice orientale. De patruzeci de ani, el nu s-a multumit sa fie filologul care editeaza texte sau eruditul care lamureste cutare sau cutare punct particular din istorie; a stiut sa dobandeasca o cunoastere interioara si savuroasa a spiritualitatii care ii anima in credinta pe parintii nostri. Mai mult decat atat, a stiut, prin publicatiile sale scrise si prin invatatura sa orala, sa impartaseasca celorlalti pasiunea care il anima si sa le permita sa realizeze cat de mult poate intelepciunea crestina de altadata sa fie chiar si astazi un izvor de viata.”

Jean-Claude Guy, S. J.

„Sfantul Augustin continua: «Departe de rugaciune este abundenta de cuvinte, dar nu si abundenta de cereri staruitoare, daca persista o atentie ferventa. A vorbi mult rugandu-te inseamna a trata un lucru necesar cu cuvinte de prisos; dar a ne ruga mult este a bate la usa Celui la care ne rugam cu o staruinta indelungata. Cel mai adesea, acest lucru se realizeaza cu suspine, mai mult decat cu fraze, si cu lacrimi, mai mult decat cu vorbe. Caci lacrimile noastre le-a pus inaintea Sa (Psalmi 55, 9), iar suspinul nostru nu s-a ascuns» (Psalmi 37, 9) de Cel care, facandu-le pe toate prin Cuvantul sau, nu doreste vorbaria omeneasca.” 

I. Hausherr