Aceasta poveste despre adolescenti si pitici de gradina este poate cea mai complexa de pana acum. Ea este in acelasi timp poveste, feerie poetica, carte de aventuri, dar si eseu, analiza de societate, semnal de alarma, lista de intrebari.(Andra Badulescu)

„Suntem cu totii niste umbre

De om dezamagit un pic,

Ne consolam insa cu gandul

Ca omul e si mai pitic.

Suntem cu totii cam ridicoli

Si la gandire cam greoi,

Dar omul fara sens in viata

E mai ridicol decat noi.“

Fiecare gradina are piticii ei: bucatari, florari sau jucatori de carti, pitici cu telefon, binoclu sau telecomanda. Din plastic, ceramica, ghips sau lemn.

Din cand in cand, se strang cu totii sub clar de luna pentru a se incarca de energie si... a mai uita de oameni. Neglijate, micile obiecte - fiinte hotarasc sa paraseasca gradinile, la indemnul lui Filip, baiatul care le calauzeste, roiuri - roiuri, cu sunetul legendar al fluierului.

Revolta piticilor naste o apriga dezbatere publica despre sensul vietii, iar proprietarii lor, cu sufletul rascolit, isi cantaresc cu luciditate idealurile pierdute si bucuriile uitate.

Cu ce idei si perspective v - ar bucura sa ramana un adolescent in urma lecturii Misterioasei disparitii a unui pitic de gradina?

Mi - as dori ca adolescentii sa - si puna intrebari interesante legate de viata, de scoala, de societate, de comunicare… Toate intrebarile merita un raspuns, dar cele interesante aproape ca isi contin raspunsuri in ele. (Matei Visniec)

Ii invit pe toti cititorii, mici si mari, sa se bucure de aceasta carte foarte speciala, sa lase frau liber imaginatiei si sa continue povestea cu propriile reflectii despre conditia umana, despre relatiile dintre generatii, despre sensul actiunilor noastre ca oameni care traim cu totii in „aceeasi barca”, adica pe o planeta unica. (Andra Badulescu)

Intreaga umanitate este confruntata in acest moment cu o mare problema: a inventat tehnologii fabuloase, dar pe care nu le stapaneste. As spune chiar ca oamenii sunt mereu cu un pas in urma noilor tehnologii. Ele prolifereaza, produc noi fenomene sociale si nu sunt intotdeauna benefice pentru copii si tineri. Iar parintii, profesorii, responsabilii politici „alearga” in urma acestor tehnologii pentru a le incadra cu reguli de functionare si cu principii etice. Numai ca ele, inventiile, sunt tot mai rapide, iar atunci cand, de bine, de rau, societatea impune niste reguli de conduita, noi tehnologii isi fac aparitia. Imaginati - va un cal in galop si un calaret care fuge dupa cal cu saua in mana. Cam acesta este raportul nostru, astazi, cu noile tehnologii numerice care, atunci cand sunt folosite fara control si discernamant de copii si adolescenti devin toxice, creeaza dependente si ruineaza capacitatea de concentrare si de atentie a tinerilor. (Matei Visniec)