Textele Parintelui Constantin Necula vorbesc despre copii, viata, bunici, prietenii, vrajmasi, capricii, deziluzii, vise sau impliniri, iertare ori impacare, toate vegheate de apropierea de Hristos.

In gandurile lui, auzi stele in miez de zi si rasarit in miez de noapte. Cuvintele au arsita in brumarel si ger in august, metaforele dezleaga clinchet de fulgere si soare cu gura pana la urechi, bucurie dincolo de tatanile in care a infipt-o nadejdea.

Scrierile lui au vipie luni si racoare marti, soare miercuri si joia frig strigator la cer, vineri suflet de vifor, sambata curcubeu si duminica fior de Liturghie. 

Rostit cu pricepere si daruire de Invatatot, glasul sau a ajutat tinerii sa treaca pragul Bisericii, sa ramana acolo si sa auda prin fereastra sufletului glasul Ortodoxiei.

La fel si textele cartii de fata, porti larg deschise catre frumusetea calda a Bisericii, texte in care numeste „articulatiile iertarii lui Dumnezeu”, „noduri de iertare” ca motivatie a postului, in care dezmiarda „o tara ca o liturghie, smerita si luminoasa, cuminte si cuprinzatoare, limpede ca un glas de copil in racoarea colindei” si in care copilul este „minunea aceea de alcatuire uman-dumnezeiasca din care irumpe in vietile noastre o viata noua!.

E o curatenie in gandurile cu care priveste viata, scrutandu-i neajunsuri si povarnisuri. o curatie de orologiu oblojit de ceasornicar maiastru.

Citindu-l pe Pr. Necula, te alaturi unei calatorii intr-o gradina in care gandurile infloresc cuvinte cu rod.

Rares Bitu