Dupa prabusirea frontului si evacuarea Bucurestiului, Romania traieste una dintre cele mai grele clipe ale existentei sale moderne. Tara este sfasiata, armata epuizata, spitalele sunt coplesite, foametea, frigul si epidemiile ameninta totul, iar speranta pare sa se stinga de la o zi la alta.

In acest al doilea volum din Povestea vietii mele. Memorii din razboi (1917), Regina Maria isi continua marturiile in anul 1917, anul rezistentei, al suferintei si al marilor incercari. Aflata la Iasi, intre spitale, front, consilii, intrigi politice si apeluri disperate pentru ajutor, regina nu se ascunde in spatele coroanei, ci coboara in mijlocul celor raniti, al soldatilor inghetati, al medicilor coplesiti si al unei tari aflate la limita puterilor.

Scris cu intensitatea unui jurnal de razboi, volumul surprinde nu doar drama unei Romanii retrase in Moldova, ci si forta unei femei care a inteles ca, in vremuri de catastrofa, datoria devine mai mare decat frica. Regina Maria lupta cu haosul, cu boala, cu neputinta administrativa, cu deznadejdea si cu propriile dureri, incercand sa salveze ceea ce mai putea fi salvat.

Volumul de fata spune povestea anului in care Romania parea pierduta, dar nu a fost invinsa. Este marturia unei regine care, in mijlocul frigului, al bolii si al dezastrului, a devenit inima, voce si sprijin pentru poporul ei.