Descriere - Reflectiile Unui Blog-Trotter

Cartea poate fi citita si ca o ilustrare personala a ceea ce psihologii numesc asimilatorul cultural. Ea abunda de situatii concrete care dau farmec oricarei lecturi. Ele sunt, insa, insotite de reflectii, interogatii, ezitari marturisite, confidente parca soptite la ureche, indoieli. Adesea, Ioana Lee ia distanta fata de ea insasi, se descrie ca personaj care traieste in lumi si culturi diferite, vazandu-si stangaciile, dar si indraznelile, totul povestit cu adieri de rasfat narcisic si detasare strengareasca.

Aurora Liiceanu

Fragment :

Latura criminalistica a S.U.A.

Am de facut o confesiune: sunt fascinata intr-un mod morbid de cazuri cu crime si de criminalii in serie, in special. Cu mult inainte de a ma muta in Statele Unite, urmaream tot felul de emisiuni cu profil criminalistic ce prezentau diferite cazuri.

Majoritatea criminalilor erau barbati atragatori, tineri, albi, care se dovedisera a fi, in mod evident, niste creaturi foarte bolnave (nici nu puteau fi numiti fiinte omenesti).

Asadar, avand in minte toate astea, ma pregateam sa ma confrunt cu Statele. Eram gata sa ma lupt, sa observ si sa demasc toate activitatile criminale pe care stiam ca le voi intalni in America.

Imi amintesc prima mea zi petrecuta afara din apartament. O zi frumoasa si insorita de vara, in Washington D.C.

Am iesit la plimbare inarmata cu o forfecuta pentru unghii si o privire dura: „nu te pune cu mine!'' - era mesajul catre orice barbat alb pe langa care treceam, mai ales catre cei ce „semanau" a criminali si spuneau „salut!", sau imi adresau o privire prietenoasa, zambitoare.

Stiu de ce esti in stare! - le transmiteam eu prin ochii scaparatori. Si nu ma sperii. Tatal meu a trimis la inchisoare criminali ca tine timp de 40 de ani!” (el fiind judecator penalist).

Eram extrem de prudenta in locuri publice ca: librarii, restaurante si mail-uri. Criminalii misunau peste tot; puteai sa te prinzi dupa fetele lor, dupa ochii lor albastri, dupa tricourile, sorturile si pantofii sport.

Pe cine credeau ei ca pacalesc cu imbracamintea aia? Eram in stare sa incep sa strig ori de cate ori trecea pe langa mine un barbat american alb.

Si am speriat destui asemenea „criminali”... „imi cer scuze, nu am vrut sa va fac sa tresariti!” - imi spuneau. Stiam eu mai bine, insa, cum stateau lucru-fie.

Erau americani; iar intreaga lume stie ca asta inseamna criminali. Mi-am suspectat vecinii, socrul si, uneori. imi suspectam chiar si sotul.)

Intr-o zi, intr-un restaurant, m-am dus la baie. Am inspectat prudent in jur, spalandu-mi mainile. In timp ce erau la uscator, am simtit deodata o prezenta... creatura malefica era chiar in spatele meu, pregatita sa atace.

O simteam cu acuitate, desi nu facea niciun zgomot. Criminalul era acolo.

M-am intors foarte lent si, cu cea mai dura privire si cu cea mai aspra si puternica voce, am intrebat: „CE VREI?" O batranica de vreo 80 de ani, blonda, cu ochi albastri, tresarind brusc, mi-a raspuns soptit Asteptam sa-mi usuc mainile."....