Fragment din cartea "Cartea junglei" de Rudyard Kipling

"In locul lui un lup s-ar fi gandit mereu la acest lucru, Mowgli insa uita insa foarte repede ceea ce-i spusese lupoaica, tocmai din cauza ca el era baiat, cu toate ca daca ar fi stiut sa vorbeasca pe limba oamenilor, el ar fi zis ca e lup.

Shere Khan era mereu pe urmele lui Mowgli prin jungla si se imprietenise cu lupii cei tineri din haitia, dupa ce Akela incepu sa imbatraneasca si sa mai piarda din putere. Lupii umblau dupa el si praznuiau din ramasitele ospatului lasat de tigru, fapt pe care Akela nu l-ar fi ingaduit pentru nimic in lume, daca ar fi putut duce autoritatea de calauza a haiticului pana la capat. Ca sa intre in voia tinerilor lupi, Shere Khan le spunea fel de fel de vorbe lingusitoare si se mira cum de ei, care sunt vanatori atat de tineri si de chipesi, se puteau lasa condusi de un lup care era cu un picior in groapa, si de un copil ca Mowgli. Am auzit, spunea Shere Khan, ca la adunarea Soborului nici nu indrazniti sa va uitati in ochii lui, iar lupii incepeau sa maraie si sa-si zbarleasca spinarile.

Bagheera, care vedea si auzea tot ce se intampla in jungla, se vede ca auzise de vorbele pe care le insira tigrul, caci de cateva ori ii atrase atentia lui Mowgli ca intr-o buna zi Shere Khan il va omori. Baiatul insa se multumise sa rada si sa raspunda: Haiticul este cu mine; pe urma te am de partea mea si pe tine, iar Baloo oricat de lenes ar fi din fire, de dragul meu poate tot va da si el o laba de ajutor sau chiar doua. Prin urmare, de ce sa-mi fac grija!"