Contencios vine de la latinescul „contendere”, care inseamna „lupta”. Asadar, intrebarea fireasca ce se pune este: pentru cine, respectiv cu cine „lupta” in contenciosul administrativ?

Daca ne gandim cum a aparut si cum este reglementata de Constitutia noastra institutia contenciosului subiectiv, ca o garantie impotriva abuzurilor administratiei, raspunsul e relativ simplu: pentru individ, particular, privat si impotriva puterii publice. Iar aceasta nu este fraza de deschidere rostita de un avocat pledant. Este opinia Curtii Constitutionale a Romaniei, in interpretarea legii fundamentale: „in sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie, prin contencios administrativ se intelege acea modalitate prin care, prin intermediul justitiei, cetatenii sunt aparati de eventualele abuzuri ale autoritatilor administratiei publice, adica ale primarilor, consiliilor locale, prefectilor, ministrilor si ale Guvernului insusi”.

Asadar, deasupra intrarii oricarei instante de contencios administrativ ar trebui sa stea scris:
„Aici, persoanele private sunt aparate de abuzurile autoritatilor publice.”

Pare astazi un sens originar pierdut si regasit arareori. Din solutiile jurisdictiilor noastre administrative adie o filozofie etatista. Suntem aici sa aparam Statul (neaparat cu majuscula). In subsidiar (desi asta sigur n-o vom recunoaste), si pentru ca Statul suntem (si) noi. Or sensul, scopul, prima ratio a justitiei administrative este acela de contra-pondere a administratiei si a puterii sale unilaterale, a regimului sau juridic exorbitant, si deci de a pune in centrul actului de justitie pe care il realizeaza Drepturile Fundamentale, al caror exercitiu deplin, efectiv, util trebuie sa-l salvgardeze.

Lucrarea Contenciosul administrativ roman s-a desavarsit prin credinta ca studentii care vor invata de pe ea si profesionistii dreptului care o vor consulta in cautarea de mijloace pentru apararea drepturilor fundamentale, vor crea o justitie mai dreapta, mai completa, mai umana.