Decodarea basmelor culte cere explorarea constienta a teritoriului mitic generat fictional. Nu este tocmai un teritoriu, ci un tinut din alta lume, guvernat de puterea unei miraculoase gratii. Acesta-i semnul unui basm adevarat, al unei istorisiri feerice care se ridica la un nivel superior sau este de-o complexitate mai elevata: oricat de atroce si de salbatice ar fi intamplarile istorisite, oricat de fantaste sau de funeste ar fi primejdiile si peripetiile, povestea lor are darul, atunci cand „intorsatura” ce preface totul survine subit, de a-i taia respiratia copilului sau adolescentului care-o asculta/citeste, de a-i face inima sa-i bata in piept pana in pragul lacrimilor. Chiar in zilele noastre, basmele moderne mai ating uneori acest efect privilegiat.

Lucian Pricop

Desferecandu-si in voie abundentul debit imaginativ cu care este inzestrat, scriitorul permite unei prolifice imaginatii a concretului feeric sa populeze ipotetica planeta a mitului. Nu scheletul actiunii impresioneaza insa, ci palpitul viu al tesuturilor care-l invelesc. Aceeasi luxurianta imaginative da consistenta unor himerice lumi fictive, care de care mai morala.

Basmele lui Colin se nasc intr-un spatiu aflat in permanenta miscare, cu decorurile manuite “la Vedere”. Dar simplitatea aparenta a jocului ascunde secretele de executie ale unei jonglerii fantaste.

Lucian Pricop

Cuprins:

Inceputul, Povestea balenei celei mari si a pestisorului viteaz, Povestea cu Tara Cocosilor, Povestea ariciului intelept, Povestea magarusului incapatanat, Povestea motanului lenes, Povestea ceasului cu inima, Povestea nucii laudaroase, Povestea crocodilului care plangea, Povestea celor sapte rate, Povestea ursului cafeniu, ... Si sfarsitul.