Volumul de debut De unde incepe omul (1970) anunta un poet bantuit de nelinisti existentiale si de blagienele suspinuri launtrice, puse toate sub semnul luminii. Fiinta divizata intre pamant si cer (intre lut si vis, ar fi spus Arghezi) dobandeste identitatea in transcendent prin participare si vocatia divinului. Indoiala carteziana e doar un punct de plecare si prilej de a gandi o suprarealitate spirituala, ilustrata metaforic prin dumbrava puritatii paradisiace.
Cautarea, tagada, intrebarile privesc regasirea de sine in vesnica esenta a omului ca templu (Sfantul Duh). Un trup fizic locuit de altul ("Si sunt doi care se lupta/ Eu cu eu, mine cu mine") si ambele revelate in trupul Cuvantului (mirele sau crinul cosmic). Taria pe care o jefuieste poetul e un dincolo al firii aureolate, nu al noptii imprejmuitoare. Iar vederea, contemplarea tinutului ascuns ("ochiul de aproape") ontologic reprezinta bucuria comuniunii umane cu divinul "inainte de a fi". Exilul n-a alterat cu nimic aceasta viziune de apsiratii teandrice. Dimpotriva, tot ce a scris Dumitru Ichim, dupa 1975, sta sub semnul nostalgiei sacrului.

Aurel Sasu

ISBN: 978-973-88745-7-2
Nr pagini: 288
Format: 14x20 cm
Anul aparitiei: 2014