Făclia ochiului lăuntric este principala operă a lui George William Russell, scriitor, editor și poet irlandez, figură importantă a teozofiei și unul din marii mistici ai secolului XX. El își împărtășește aici întreaga sa filozofie, descriindu-și experiențele, analizând rezultatele, integrând lucrarea lui în universul mistic celt. Se poate spune că este atât o culegere de eseuri, cât și un poem în proză, un jurnal al experiențelor mistice, un îndrumar competent în arta meditației.
Autorul a fost, de asemenea, o personalitate influentă în spațiul cultural irlandez, bun prieten cu James Joyce (apare ca personaj în Ulysses) și cu William Butler Yeats.

„Când stau în camera mea și privesc pereții pe care i-am pictat văd reflectarea vieții mele, dar când privesc afară, pe fereastră, văd natura vie și peisajul care nu este pictat de mâna omului. La fel, când meditez simt în imaginile și gândurile care mi se învălmășesc în minte o reflectare a personalității mele, dar și în suflet sunt ferestre prin care poți zări imagini ce nu sunt create de om, ci de imaginația divină. Am încercat, după puterile mele, să identific ce ține de ordinea divină și să fac diferența între fantezie și cele venite din sfere superioare. Gânduri retrospective și meditații în încercarea artistului și poetului de a-și compara viziunile personale cu acelea ale celor care au scris cărțile sfinte și a descoperi fărâma de adevăr din propria imaginație.“

„Pe calea mistică ne creăm noi lumina, iar la început ne zbatem, orbi și năuci, nimic văzând, nimic auzind, fără putința gândurilor, fără putința închipuirii. Pare că visul, viziunea sau inspirația ne‑au părăsit toate, iar meditația ne e cu totul stearpă. Dar dacă stăruim timp de săptămâni sau luni, amorțirea se risipește mai curând sau mai târziu. Facultățile noastre se obișnuiesc și încep să facă tot ceea ce le cerem noi.“

Format:13*20

Numar pagini:140