Personalitatea si opera Sfantului Anastasie Sinaitul (630- aprox. 700) au fost reconsiderate mai ales in ultimii cincizeci de ani, prin eforturile conjugate ale unor importanti filologi, patrologi si bizantinologi. Desi operele sale au fost atribuite de-a lungul anilor unor autori diferiti, corpusul anastasian este vazut astazi mult mai unitar. Judecand dupa lucrarile care au ajuns pana la noi sub numele sau, sau prin referirile la alte lucrari ale sale pierdute, descoperim un autor prolific, deopotriva polemist, exeget si indrumator duhovnicesc.

Corpusul anastasian este cunoscut astazi printr-o serie de opuscule si omilii dar si prin trei lucrari majore: Calauza (Hodegos), un manual pentru respingerea ereziilor hristologice, Intrebari si raspunsuri (Erotapokriseis) pe diverse teme dogmatice sau spirituale si un remarcabil Comentariu la Hexaemeron (CPG 7770), de departe cea mai complxa opera a sa.

Aceasta lucrare, cu care deschidem seria de autor dedicata Sfantului Anastasie, scrisa cel ai probabil la sfarsitul secolului al VII-lea, reprezinta un comentariu anagogic asupra primelor trei capitole ale Facerii, impartit in treisprezece Cuvinte. Ea a fost cunoscuta doar in traducere latina, pana in 2007, cand Clement Kuehn si John Baggarly au publicat prima editie completa a textului grec, care a stat si la baza acestei editii in limba romana. Astazi, mai ales datorita contributiei lui Dimitrios Zaganas, colaborator al acestui volum, autenticitatea Comentariului la Hexaemeron este ferm stabilita, intregindu-se prin aceasta chipul exceptionalului exeget Anastasie, monah al Sfantului Munte Sinai.