In Eneida, impasibilul (neutru) fatum (cu dubletul poetic, pl., fata), ‘destinul implacabil’, domina totul: Iuppiter are mai degraba rolul de a-i indeplini neclintita desfasurare, domolind impulsurile ‘destabilizatoare’ ale zeitelor, nestapinite in partinirile, in ura si in iubirea lor – asa cum sunt Iunona si Venus. Rarefierea substantei vii a nivelului ceresc – Olympul fiind un cadru conventional destul de vag conturat – se vadeste si prin relegarea celorlalte divinitati majore ale Pantheonului grecesc in roluri marginale, convenabile episodic: Neptun pe mare, Minerva si Marte in lupta, Apollo ca protector, Vulcan, ca faur al armelor lui Eneas – Pluton abia fiind pomenit de-a dreptul. Scaderea relativa a puterii motivatoare a personajelor divine, prin transferul necontenit al justificarilor catre fatum, destinul imuabil, va fi avut drept subtext (adesea destul de explicit) agnosticismul in privinta Divinului - mentalitate la moda pe vremea lui Virgiliu, sub influenta filosofilor: casusue deusue este un cliseu care le rapeste zeilor, in fapt, o mare parte din numen - din puterea de decizie si de influenta efectiva. (Dan Slusanschi)

Autor: Publius Vergilius Maro
Anul publicarii: 2000
Format; 165 x 235 mm
Nr. pagini: 400
Colectia;; Cartilor de seama