Dumnezeu, cunoaşterea ultimă sau moksha reprezintă fructul căutării proprii, dedicarea totală şi efortul sincer depus în sadhana. Este o înflorire reală care se produce de la sine. Însă poţi merge şi în piaţă pentru a cumpăra flori artificiale. Desigur, ele vor ţine mai mult. Şi aceste flori de plastic îi vor păcăli pe ceilalţi - ei le vor vedea şi vor crede că sunt reale - dar pe tine nu te pot păcăli.
Pentru a obţine flori reale trebuie să pregăteşti pământul, să sădeşti seminţe, să le uzi, să le îngrijeşti, şi după un timp vor apărea florile. Sadhana proprie este la fel ca şi o plantă. Ai grija de plantă şi floarea va apărea de la sine. Însa noi ne grăbim şi nu avem deloc răbdare. Spunem: "Nu ne interesează planta; vrem direct floarea!"
Foarte mulţi elevi care nu ştiu să rezolve o problemă de aritmetică se uită la sfârşitul manualului pentru a obţine răspunsul.
Deşi răspunsul este acelaşi cu a elevului care a rezolvat el problema, totuşi este diferit - între ele există o diferenţă fundamentală. Ideea nu este de a găsi răspunsul, ci de a învăţa cum să ajungi la acel răspuns. Iar cel care l-a furat de la sfârşitul cărţii, cu siguranţă nu a învăţat nimic.
Aceeaşi diferenţă există între cei care ajung singuri la cunoaşterea Adevărului Suprem şi cei care află răspunsurile din cărţi sau de la alţii - o astfel de cunoaştere spirituală este doar un răspuns furat de la sfârşitul cărţii. O religie vie apare în existenţă trâind-o, nu furând răspunsurile.