Mi-ar fi placut ca fragezii sa se nasca invatati. Sa nu mai roiasca adulti de toate soiurile in jurul lor pentru a-i necaji. Sa stie tot de la inceput, sa fie burdusiti de cunoastere, sa nu necesite teste si evaluari. (...) V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla cu adevarat daca nu ar mai exista scoli si profesori? Cum ar fi daca nu ar mai fi nevoie de lectii, lucrari de control si note la purtare. Cartile de batematica sau blestematica nu s-ar mai tipari, nu ar mai exista literatura obligatorie, mirosuri de acuarele, table enervante, orare scolare, grupuri de parinti bagaciosi, profesori incruntati si alte bazaconii. Penarele nu ar mai avea de inghitit zilnic creioane, radiere si pixuri. Si, mai ales, nu ar mai fi nevoie de nesuferitii bureti de sters tabla! Scolile ar ramane pustii, asemenea unor ruine ale unei civilizatii apuse. S-ar organiza excursii, salile de clasa ar deveni vestigii ale educatiei, iar actualii elevi s-ar transforma in ghizi profesionisti. Taiatul aripilor nu ar mai fi materie de studiu, gardurile ar fi daramate, curtile scolilor ar fi recucerite de copii. (...) Pe cine sa mai corecteze, apostrofeze, mustre si indrume adultii pusi pe educat? Cei de la catedra, cu ce alt obiect de mobilier sa isi asocieze activitatea? Pe cine sa mai catalogheze in lipsa catalogului? Valuri de copii politicosi, constiinciosi, bine-crescuti, ar fi cea mai mare pacoste pe care si-o poate imagina un privitor. Pe de-o parte, ei, pe partea cealalta, carduri de educatori descumpaniti care ar ramane fara sensul vietii lor profesionale, educarea copilimii. Cui sa-i mai bagi mintile in cap, cui sa-i mai spui sa puna buricul pe carte?