„Mana cereasca au fost pentru mine anii 2020 si 2021, cand am urmat sfatul interbelic dat de Mircea Eliade cum ca vacantele trebuie rezervate marilor lecturi sau recitiri de care, altminteri, nu-ti poti face vreme nicicand.

Spre finalul lui 2020, doi buni prieteni, Oana Serafim si Mircea Mihaies, mi-au smuls promisiunea colaborarii lunare la site-ul Europei Libere si, respectiv, la revista Orizont, propuneri onorante, pentru care, odata cu sincera mea recunostinta, imi permit sa le dedic lor aceasta carte care aduna parte din textele cu pricina. Initial, titlul visat ar fi fost La raspantie, in sensul ca aveti sub ochi inca o carte din carti, in locul unei constructii unitare despre epistolarele Eliade, Golopentia, Pillat, sau o sinteza despre scriitorii nostri de scrisori, de la Ghica si Caragiale pana la Blaga, Ion D. Sirbu, N. Steinhardt, Ion Pop si Mircea Zaciu, Gabriel Liiceanu–Andrei Plesu, Matei Calinescu–Ion Vianu – si alte amagiri urzite in asteptarea trecerii de cuvenita raspantie. Cat despre titlul final al noii carti de stransura, mi-am dat abia acum seama ca exact asta, adica mijlociri, am facut de la debut pana la «Omul care aduce cartea», ca si dupa.

Carti de nisa, subiecte delicate, evocari prietenesti, reluari obsesive, reverii, elanuri care isi reclamau imperios impartasirea, tot atatea dovezi ca suferinta si recluziunea sunt infinit daruitoare, compensatoare, vindecatoare. Mai mult, gratie lor, se reinstaureaza si dulcea nadejde a supravietuirii.“ — DAN C. MIHAILESCU