„Stateam nemiscat. Am auzit un zgomot de masina, ca palpitatiile unei inimi uriase, si, cu fata la perete, am inceput sa ascult zgomotul in timp ce vasul iesea din port. Ceva in mine masura distanta care se casca intre noi, din ce in ce mai mare, si m-am gandit la tine, America mea.”


In acest volum somptuos, Julien Green (1900-1998), american nascut la Paris, scrie despre tara sa de origine: despre orasul copacilor, Savannah; despre tineretea petrecuta la Universitatea din Virginia si debutul sau ca scriitor; despre camera in care a locuit Poe; despre singuratatea si dragostea de mister a lui Nathaniel Hawthorne; despre mersul la cinema in anii '30; despre saptamanile dinainte de razboi si despre soldatii americani; despre ochii mari si adanci ai lui Gertrude Stein...

„Franta si America se afla in situatia unor buni prieteni care isi scriu prea putin. In imprejurarile de fata, cea care trebuie sa scrie este Franta: ea ii datoreaza Americii o scrisoare lunga, plina de amanunte, cum ne place sa citim pe aici, pe la noi. Sigur, prietenia rezista si fara scrisoare, dar oare e acelasi lucru?"

„Stateam nemiscat. Am auzit un zgomot de masina, ca palpitatiile unei inimi uriase, si, cu fata la perete, am inceput sa ascult zgomotul in timp ce vasul iesea din port. Ceva in mine masura distanta care se casca intre noi, din ce in ce mai mare, si m-am gandit la tine, America mea."

Nr. de pagini : 142
Anul aparitiei : 2012