Cuvioasa stareta Taisia de la Leusino este una dintre pildele acelor traitori alesi care s-au lepadat de obarsia nobila, de averea si de slava acestui veac, pentru a urma lui Hristos din tot sufletul si din tot cugetul lor. Primind o educatie stralucita intr-un vestit institut pentru fetele din familii aristocratice, a ales, in urma unui vis minunat, calea calugareasca, devenind mai intai ucenica a vestitului staret Lavrentie de la Valdai, iar apoi a Sfantului Ioan din Kronstadt, care o pretuia pentru marile sale daruri duhovnicesti cu care Dumnezeu o inzestrase. Ostenelile maicii Taisia au prefacut modesta manastire de la Leusino intr-o adevarata lavra, care a ramas pentru cateva decenii unul dintre cele mai vestite centre duhovnicesti ale Rusiei de miazanoapte. 

Cartea de fata- una dintre rarele autobiografii de mari nevoitori- incanta prin limpezime si simplitate, transmitand cititorului, prin exemplu si povata, buna mireasma a harului si folosul netrecator al adevarurilor duhovnicesti si facandu-l ca in urma lecturii ei sa strige asemenea vestitului luminator din Kronstadt: „Minunat, preafrumos, dumnezeiesc!”