Daca in vremurile noastre – vremuri de saracie, de foamete si de intunecare duhovniceasca – mai sunt monahi ce au cat de cat dreapta socotinta duhovniceasca adevarata, ei sunt aceia, foarte putini la numar, care, fiind luminati cu rugaciunea mintii, si‑au cunoscut amanuntit patimile, au cunoscut amanuntit lucrarile duhurilor viclene si, in fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care incepe prin revarsarea in sufletul omenesc a sfintitei paci celei in Hristos. Iar cine nu si‑a vazut, in lumina rugaciunii mintii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrarile duhurilor necurate si n‑a gustat din pacea lui Hristos, care aduna laolalta mintea, sufletul si trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinta duhovniceasca, chiar daca, amagit de slava desarta, i se pare ca o are...

Vrei sa simti usurare de patimile care te lupta? Vrei sa afli umilinta in chilia ta, umilinta fara de care gandul, rapit de vantul salbatic ca o corabie fara ancora, goneste pe valurile inchipuirii si este aruncat in adancul trandavirii? Vrei sa vezi lumina din Lumina? Vrei sa gusti dragoste care iese din Dragoste si duce la Dragostea vesnica? Ia gandul tau si arunca‑l la picioarele fratilor si surorilor, fara sa faci deosebire intre rai si buni; spune‑i gandului tau si repeta‑i cat mai des, ca din gand sa se nasca si simtamantul: „Acestia sunt niste ingeri ai lui Dumnezeu, numai eu ma aseman diavolului prin pacat si intunecare”. Sfantul Ignatie Briancianinov