PREFATA DE PARINTELE IONA PAFFHAUSEN

Manastirea Valaam va ramane vesnic in amintirea si in inima mea. Insulele tacute, scaldate de valurile, uneori calme, alteori involburate, ale Lacului Ladoga, se inalta cu stancile lor Impadurite, asemenea unui far caIauzitor. Usor de observat chiar de la departare, deasupra acestora se ridica impunatoare clopotnita imensa si biserica celei mai Insemnate manastiri de pe insula. Crucea mare de granit aflata pe insula Schitului Sfantul Ioan Botezatorul confera acestui minunat loc sfant o forta tainica ce vine parca din alta lume. Celelalte schituri, padurile cu ruinele sihastriilor si ale locuintelor vechilor pustnici, sunt un ecou al unei vieti de sfintenie si frumusete necunoscute acestei lumi.
Dar nu doar imprejurimile sunt impresionante. Aceasta manastire Inseamna mai mult decat niste cladiri sau o institutie. Inseamna mai mult chiar decat slujbele dumnezeiesti savarsite acolo, decat sobrietatea mareata a cantarilor de slava si pocainta aduse lui Dumnezeu, ce rasuna in bisericile dintre stanci. Manastirea Inseamna oamenii, obstea, parintii. Prin asceza, parintii manastirii se nevoiesc sa-si stapaneasca patimile si, printr-o necontenita truda duhovniceasca, cauta sa ajunga la despatimire, sa se lumineze, sa se Indumnezeiasca. Stradaniile lor au un singur scop, si anume acela de a Indeparta din calea lor tot ce le-ar Imputina dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Oameni plini de har, dar pe care se nevoiesc neincetat sa-I dobandeasca, monahii de la Valaam se lupta neincetat cu sine pentru a invinge oprelistile care-i despart de acest har, care nu este altceva decat dragostea de Dumnezeu.


Anul aparitiei: 2010
Nr. pagini: 179

Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe imaginea de mai jos: