In general, forma literala de exprimare sau expunere se foloseste pentru un continut exact (diferite stiinte, inclusiv teologie sau bibliografie si texte sacre) si se deosebeste de forma literara care foloseste mijloace intrpretative sau artistice si poate parea mai accesibila sau atractiva.

Aceasta traducere literala a Bibliei, noua pentru medii largi crestine si nu numai, foloseste forma literala exacta pentru continutul exact al textelor sacre, este cat mai aproape posibil de originalele manuscrise; expunerea textului este compacta si cursiva (neintrerupta de texte paralele sau titluri – adaugate textului sacru – care sunt pastrate marginal), intr-o forma de expunere lexico-gramaticala actuala (dupa ultimele norme academice).

Diferentele dintre manuscrise (neesentiale, datorita supravegherii textului sacru prin providenta divina) sunt consemnate, cand a aparut necesar, prin note din subtext. Acestea nu sunt comentarii sau explicatii ale textului, ci variante din diferite manuscrise: adaugari, omisiuni, deosebiri, etc.

Forma de exprimare a evitat fie arhaisme (uneori jenante in actualitate), fie neologisme (mai ales cele de origine slavona, limba romana literala avand o origine latina necunoscuta; exemple: slava – glorie, a proslavi – a glorifica, Mantuitor – Salvator, biruinta – victorie, nadejde – speranta, etc.).

Intr-un mod viguros, s-au evitat adaugari in text (Apoc 22,18), care abunda in traducerea literala cea mai larg raspandita si conduc la intelegeri gresite. Astfel, nu exista in texte originale: carul de biruinta (2 Cor. 2:16), rasplata (2 Cor. 5:10), comoara (1 Tim. 6:19) si multe altele. In acelasi sens s-au evitat traduceri care ocolesc sensul exact: neprihanire (termen ambiguu, un aspect moral redat prin negatie, fara pata, vina), dreptate (termen juridic, pozitiv), firesc (normal, admis, conventional), carnal (negativ, neadmis de Dumnezeu, expresie specifica textelor sacre). De asemenea, s-a evitat inlocuirea limbajului eliptic, omisiv specific textelor sacre, cu un limbaj fluent literar sau interpretativ, specific textelor moderne. In acelasi sens, s-au pastrat expresii specifice (ebraisme) chiar daca pot parea straine.

Au fost si raman dificultati de traducere (unanim recunoscute in bibliografie) pentru termeni sau expresii referitoare la minerale (pietre pretioase), fauna, flora, detalii arhitecturale sau vestimentare, instrumente muzicale, pozitii sau trepte ierarhice, expresii poetice etc., specifice limbilor originale (ebraica, aramaica pentru Vechiul Testament, greaca, pentru Noul Testament).

Oricum, puterea de viata divina pe care o are exclusiv Cuvantul lui Dumnezeu (Evrei 4;12) este data numai de Duhul lui Dumnezeu, pentru ca “litera omoara, dar duhul da viata” (2 Cor 3:6)

Cuvantul lui Dumnezeu este desavarsit asa cum si Dumnezeu este Desavarsit, dar aceasta traducere nu poate fi considerata incheiata si cu atat mai putin desavarsita, dar o incredintam harului suveran si atotputernic al lui Dumnezeu, care sa insoteasca pe orice cititor al Cuvantului Sau Viu, divin si integral inspirat si, in acelasi timp, providential supravegheat pentru conformitate si implinire spre Gloria Lui.