Lucrarea lui Melchisedec Stefanescu reprezinta atat o istorie a relatiilor dintre Ortodoxie si reformatori, cat si a patrunderii confesiunilor protestante in Transilvania – autorul folosind numeroase marturii ale cronicarilor vremii. Totodata, in paginile sale gasim o expunere a relatiilor dintre iezuiti, reformatori si Patriarhia Ecumenica, a modului in care acestea s-au repercutat asupra Ortodoxiei romanesti. Prigoana suferita de Sfantul Ierarh Ilie Iorest si argumente inedite despre dreapta-credinta a Patriarhului mucenic Chiril Lucaris reprezinta alte subiecte de interes abordate in paginile acestei carti.

„Precum iezuitii, protejati politic de statele catolico-romane (chiar si de acele, care i-au alungat din statele lor ca razvratitori contra legilor si a ordinii publice), asa si misionarii protestanti, germani, englezi, americani s-au napustit asupra Rasaritului ortodox spre a propaga la crestinii de acolo doctrinele lor. Neputand izbuti cu vorba spre convertirea oamenilor in varsta si avuti, au intemeiat acolo scoli profesionale si de cultura ... tinzand a propaga doctrine abatute de la Ortodoxie in noile generatii.

Dar si cu aceste manevre, ei nu atat isi ating scopul in a perverti de la Ortodoxie, pe cat a sustine, a raspandi si a pregati influenta politica a statelor respective, care isi disputa politic preponderenta politica si dominatia viitoare asupra Rasaritului ortodox, ce abia subzista sub nefasta dominatie turceasca.”

Melchisedec Stefanescu, Episcopul Romanului