O lucrare de mari dimensiuni care, fără a fi numai o scurtă istorie a capitalei românilor, este şi o istorie concentrată a ţării, identificată în anumite momente cu oraşul-centru. Viaţa politică, mondenă, economică, manifestări culturale sau receptarea de către călătorii străini sunt numai câteva din subtemele volumului, ordonate cu mare minuţiozitate, pentru a oferi o imagine mai mult decât grăitoare a ceea ce au însemnat Bucureştii pentru istoria şi cultura românească.

Cartea are abordare cronologică, oferind, pe ani și pe zile, o imagine de ansamblu a evoluției orașului de la primele forme de locuire atestate, până în 1945. O atenție specială este acordată personalităților care au marcat istoria comunității, ca și actelor de masa (răzmerițe, răscoale, revoluții, rebeliuni etc.) și a diferitelor calamități. Sunt, de asemenea, prezentate și unele reglementări juridice, evenimente culturale, biserici. Prezentarea istorica a „epocii medii“ are doua subdiviziuni: perioada prefanariotă și cea fanariotă. Numeroase statistici, prezentări de instituții, elemente de istorie social-economică și de „mică istorie“, vin să completeze fizionomia orașului, totul organizindu-se într-un puzzle „realist“ de o mare bogăție evenimențială. Capitolele despre Epoca modernă (1921-1919) si Epoca contemporană (1919-1945) sunt cele mai ample, cuprinzând date interesante de istorie politică.

Volumul de faţă se adresează atât specialiştilor, cât şi cititorului obişnuit din zilele noastre, unui cititor grăbit, care are timp pentru studierea unor tratate ori lucrări voluminoase sau pentru explorarea unor arhive, care apelează mai mult la lucrări de sinteză ce îi oferă, în puţine cuvinte, date sau concluzii despre un eveniment sau altul.

Lucrarea impune prin precizie – inclusiv cronologica – si prin diversitatea extraordinara a informatiilor, acoperind aspectele principale dintr-o istorie altfel greu de reconstituit documentar la acest nivel. Autorul reuseste, apoi, sa comprime sintetic datele despre institutiile si monumentele prezentate (biserici, hanuri, palate, scoli), rezultind, din fragmente, o adevarata „istorie a civilizatiei“ bucurestene. Performanta de ansamblu este una remarcabila in masura in care reuseste sa distribuie pe un spatiu totusi relativ restrins un volum enorm de documente. Complexitatea si minutiozitatea abordarii – deconcertanta in dezordinea ei mergind pina la detalii – lasa la lectura impresia unui labirint, o „arhitectura“ vie, aglomerata, diversa, pluristratificata si deliberat neierarhizata, reproduce anamorfotic structurile formative ale Capitalei si, ca sa spunem astfel, „tectonica“ ei. Pentru a da un exemplu absolut la intimplare – infiintarea unui spiterii, infiintarea unei intreprinderi de paste fainoase, incendii si falimente ale unor negustori, de exemplu, stau alaturi de infiintarea unor societati literare, de importante decizii politice. Un interes deosebit il suscita (cum altfel?) paginile despre istoria primei jumatati a secolului XX. - Paul Cernat (in Observatorul Cultural)