Calauza Sfantului Anastasie Sinaitul, unul dintre cele mai indragite texte filocalice din spatiul bizantin, reuseste sa impleteasca in filigran literar aurul dogmelor cu rasfrangerile cele mai subtile ale gandirii umane, spre a pune la indemana, prin respectarea exigentelor unui ghid hristologic postcalcedonian, un vademecum peren care lumineaza calea celui iubitor de nevointa (philopon) spre intalnirea cu Dumnezeu-Omul.
O lucrare de sinteza, un exemplu remarcabil pentru modul patristic de abordare si valorificare dialectica a conceptului, a argumentatiei prin excelenta teologice, avand ca reper asimilarea literaturii patristice anterioare, intr-un secol obscur, modest in surse si crud incercat sub agresiunile monofizitismului si ale invaziei arabe.
Versurile in ritm iambic care prefateaza, asemenea unui motto, notita biografica sinaxariala (21 aprilie) il supranumesc pe Sfantul Anastasie Sinaitul, autorul acestui indreptar, „Noul Moise”, facand astfel referire atat la locul in care Sfantul s-a nevoit, cat si la semnificatia spirituala a activitatii sale scriitoricesti si pastorale, ca exponente ale traditiei teoptiei si teoriei sinaitice − sufletul Bisericii luptatoare.