Cantec de lebada. Diana, sora mea

„Cand sunt intrebat «Cum a fost sa copilaresti impreuna cu Diana?», primul meu gand este: «Dar nu stiu cum ar fi fost sa copilaresc fara ea...»”

In septembrie 1997, Charles Spencer se afla in Westminster Abbey, inaintea unei lumi intregi cu care impartasea durerea pierderii mult iubitei sale surori, Diana. Acum, dupa aproape treizeci de ani, ne dezvaluie uimitoarea poveste a vietii lui petrecute alaturi de Diana, precum si cele intamplate in saptamana dinaintea mortii ei tragice.

In copilarie, Charles si Diana, cei mai mici dintre copiii familiei Spencer, erau inseparabili - isi spuneau in secret „Duch” si „Carlos”. Facandu - si cele mai intime confidente, au cutreierat impreuna domeniul familiei, au indurat viata scolara in internate extrem de exigente, au supravietuit tiraniei unor bone inspaimantatoare si s - au sprijinit reciproc in timpul calvarului provocat de divortul parintilor.

Insa totul s - a schimbat atunci cand Diana s - a casatorit cu Printul de Wales, acum Regele Carol al III - lea, si a devenit peste noapte o personalitate - simbol pe intregul mapamond. Charles a vazut bucuria resimtita de sora sa mai mare odata cu implicarea activa in ajutorarea celor nevoiasi si a celor aflati in suferinta, dar si fericirea pe care i - o aducea dragostea de mama pentru fiii ei adorati. Insa, hartuita de o presa agresiva in timp ce casnicia ei se destrama, Diana a ramas disperat de singura. Fratele ei a incercat sa - i fie intotdeauna alaturi - pana in acea noapte nefasta din august 1997.

In Cantec de lebada, Charles Spencer ofera cel mai intim, mai iubitor si mai sincer portret al surorii sale, Printesa Diana.

Memoriile prezinta copilaria celor doi frati, anii petrecuti la resedinta familiei Spencer, divortul parintilor si inceputurile educatiei lor. Cartea abordeaza, de asemenea, casatoria Dianei cu printul Charles, transformarea ei intr-o personalitate cunoscuta in intreaga lume, activitatea sa umanitara si atentia intensa acordata de presa vietii sale private.

Spencer a declarat ca a decis sa isi astearna pe hartie propriile ganduri si amintiri, pentru a nu mai fi nevoit sa citeasca relatarile altora, multe dintre ele bazate pe informatii neadevarate care, in timp, au ajuns sa fie considerate adevaruri. El si-a propus sa prezinte adevarul despre Diana din perspectiva fratelui sau si sa vorbeasca in numele ei intr-o maniera sincera si pozitiva, asa cum a facut si in discursul funebru rostit la inmormantarea acesteia, desfasurata la Westminster Abbey in 1997.

Spencer si-a descris sora drept „o prezenta unica si plina de viata, cu multa iubire si carisma, dar si cu propriile indoieli, care a trait cu intensitate si a lasat in urma sa o lume mai buna, desi a parasit-o mult prea devreme”.