In selectia de poeme pe care o aveti inainte veti regasi un mare maestru al paradoxului care, desi ne blocheaza mintile atunci cand construim discursuri rationale, in chestiuni care tin de legatura cu Dumnezeu sau de dragoste se dovedeste revelator. Exista in poezia lui Rumi o lume a contrariilor care se dizolva, a polaritatilor care se topesc in uniunea dintre Creator si creatia Sa, in uniunea dintre indragostiti.

Exista in vietile fiecaruia dintre noi clipe in care suntem coplesiti – ori de bucurii uriase, ori de nenorociri. Printre aceste experiente-la-limita se afla mai ales momentele de intimitate cu Dumnezeu, dar si cele in care suntem indragostiti. Clipele de extaz se sustrag indeobste verbalizarii: le traim ca atare. Si am simtit cu totii ca traversam uneori experiente in urma carora nu putem decat sa tacem. Ramane insa, in adancul nostru, o irepresibila nevoie de a le impartasi celorlalti ceea ce am trait, dar si de a pastra pentru noi, „pe hartie”, amintirea respectivelor momente prin descrieri cat mai exacte.

Insa cum sa descrii ceea ce scapa oricarei descrieri? Cum sa inchizi intr-un text ceea ce nu se lasa incapsulat, inteles, circumscris prin limbaj? Ar insemna sa numim ceea ce nu se lasa numit, sa exprimam ceea ce nu se lasa exprimat fiindca e, de fapt, de neinteles, paradoxal, dincolo de ratiune. Oamenirea n-a gasit pana acum alt mijloc mai potrivit de a exprima inexprimabilul decat poezia. Cu ambiguitatea si precizia ei simultane, cu aerul ei vag si totusi exact, poezia a reusit imposibilul: sa pastreze in lume experiente pe care, altfel, le-am fi pierdut.

Selectia catrenelor a fost realizata de Shahram Shiva, care le-a tradus din persana in limba engleza. Dupa fiecare catren sunt indicate numarul strofei si editia in care a aparut initial in traducerea engleza.