Pentru mine, fericirea nu a fost niciodata scopul si sensul vietii, dar am stiut dintotdeauna ca ea exista - iar acum, indeplinindu‑mi chemarea, ca preot si psiholog, vreau sa‑i ajut pe oameni sa fie fericiti. Oamenii cauta fericirea - sau ceea ce numesc ei fericire. Mi‑am dat seama ca un raspuns pozitiv la problema fericirii poate face ca multi sa adopte o atitudine optimista fata de viata - si, invers, tagaduirea fericirii ii duce pe multi la descurajare, pesimism si depresie. Mi‑am dat seama ca viata duhovniceasca atarna de un fir de par si ca acest „fir de par” este convingerea ca fericirea e cu putinta. Cum se face insa ca aceasta convingere are asemenea putere? Nu este, oare, ceva iluzoriu? Poate ca este, dar datoria mea e aceea de a arata ca a fi fericit e ceva ce poate fiecare! Fiecare om poate fi fericit! Asa cred eu, si consider ca aceasta convingere trebuie impartasita. Pentru mine, asta inseamna a da marturie despre adevarata fiintare.
Aceasta carte este o marturie despre adevarata fiintare, care poate fi, pentru mine si pen­tru voi, fericita, in pofida tuturor as­­pectelor tragice ale lumii: boala, suferinta si moartea, ura, tradarea si minciuna. In ea nu veti gasi retete ale fericirii, nici tehnici sau exercitii ce duc la fericire. Daca va intereseaza fericirea ca obiect ce poate fi aflat, cumparat, dobandit, meritat, obtinut prin cereri sau rugaciuni catre Dumnezeu, inchideti aceasta carte. Daca sunteti convinsi ca viata este tragedie, „cruce” sau incercare grea, careia Facatorul il sor­teste pe orice om, aceasta nu e o carte pentru voi. N‑aveti nevoie s‑o cititi, eu n‑o sa va pot schimba convingerile.
Dar daca nadajduiti „mai presus de nadejde” ca va asteapta viata vesnica, fericirea si bucuria, atunci ne vom intelege.
Pr. Andrei Lorgus