Parodie a literaturii desuet-partriarhale a intoarcerii la cuib, Cartea nuntii e, in acelasi timp, o scriere in care la adapostul fictiunii, autorul se autoportretizeaza si zugraveste ambianta familiala dintr-un mediu mic burghez analog celui in care el insusi copilarise si isi traieste adolescenta. Naratiunea evolueaza pe un fond de poezie a vetustului, a increatului si a dezagregarii, idila incheiata prin casatoria cuplului Jim - Vera fiind infatisata ca o negatie a mediului sufocant in care vietuieste inainte de nunta viitorul mire. Lista de babe celibatare, matusile lui Jim, locatarele casei cu molii, simbolizeaza sterilitatea.

Edificiul cu pereti in care ele vegheaza ca intr-o trista vizuina ocroteste un mod de existenta propriu unor randuieli anacronic balcanice, un climat moral perpetuat din epoca matriarhatului. Prin opozitie, casnicia celor doi tineri devine simbolul prefacerii innoitoare, al instaurarii lumii moderne pe ruinele celei vechi, al triumfului civilizatiei asupra naturii primare.